De aici, din Bucuresti, va trimit in toate colturile lumii unul dintre simbolurile tarii noastre, muzica traditionala.
Special pentru voi, am creat un playlist cu muzica populara romaneasca,muzica lautareasca autentica si muzica de petrecere.
Cand traiesti printre straini si auzi cantecele tarii tale, ti se par cele mai frumoase din lume…cele mai dragi…iar limba romana, cea mai dulce dintre graiuri…
Pot sa imi imaginez ce este in sufletul vostru, ce doruri va cuprind din cand in cand, asa ca incerc si eu putin sa va alin durerea de a fi departe de cei dragi, de radacinile voastre.
Sper ca aceste cantece sa va poarte putin in trecut, in amintiri, in copilarii, si sa retraiti momente unice de care ati avut parte in tara voastra .
Eeeei…… toamna , toamna….. Aduci cu tine roadele pamantului, dar si nostalgii , frunze cazute…..Esti anotimpul bogatiei, al recoltei, al plimbarilor melancolice pe sub copacii desfrunziti….. esti anotimpul gandurilor, poate si al tristetilor, al ploilor......ne dai ocazia sa ne-amintim, SA NE FIE DOR, sa retraim, dar si sa iubim, sa speram, sa ne regasim…..
Esti un anotimp minunat, suntem binecuvantati ca va avem pe tine si pe surioarele tale, ne impartiti viata si sentimentele , ni le colorati, ne lasati sa renastem primavara, sa traim intens vara, sa retraim totul toamna, sa ne strangem iarna in casute..…
Ingrediente:
-pere (de orice fel)
-2 oua
-500-600 gr branza de vaci
-2 linguri de smantana
-zahar
-zahar vanilat
-putin lapte
-putina esenta de rom(cat turnam o data din sticluta)
-un aluat tip foietaj
Amestecam toate ingredientele , intindem foietajul, adaugam crema, asezam perele, bagam tarta la cuptor(40-50 minute).Putem sa pudram cu zahar la sfarsit, daca dorim.
Tarta mi-a iesit extraordinar de buna, picul acela de rom a dat o savoare si a innobilat toata crema…mi-a placut si calda, si rece, va recomand cu mare caldura sa o incercati, o sa va placa.Aceasta crema poate fi folosita la tarte cu orice tip de fructe.
I-am curatat in 5 minute, i-am prajit in 7 minute, iar in 15 minute era totul gata. Cat timp se perpeleau in tigaie, am facut un fel de marinata din ulei de masline, ardei iute, marar, bobite de piper , rozmarin.Dupa ce i-am scos din tigaie, i-am asezat frumusel pe paturicile de varza chinezeasca , am pus amestecul peste ei si i-am ornat cu cate o felie de lamaie.
A, am uitat, fiindca nu i-am invelit in faina inainte sa-i prajesc, au ramas fara hainute , toata pielea lor s-a lipit de tigaie :))
Reteta am luat-o tot din revista “Ioana-Secretele bucatariei”.
Ingrediente
-un borcan cu pastai
-bacon afumat
-rosii la cutie
-o ceapa
-piper boabe
-dafin
-o crenguta de cimbru
Invelim cate un manunchi de pastai in cate o felie de bacon, le prajim pe toate in tigaie(nu e nevoie de ulei…cel mult o lingura, eventual)…Intre timp, facem si un sos usor din ceapa, rosii, condimente, prajim totul in 2 linguri de ulei de floarea-soarelui si putina apa.Sunca afumata le-a dat un gust deosebit, mancarea a fost foarte usor de pregatit si foarte delicioasa!
Stie toata lumea cum se face un piure de cartofi, mie imi place sa il condimentez cu telemea sarata (si asa nu mai pun deloc sare in el).Amestecam cartofii fierti, lapte si telemea(eventual si o lingura de unt).
O supa asa de usor de facut!...si atat de gustoasa …
Ingrediente:
-rosii la cutie sau rosii crude
-o ceapa
-putina pasta de tomate
-piper
-cimbru
-un ou
-gris
-putin ulei de floarea–soarelui
Punem la incalzit o oala cu cativa litri de apa, adaugam doua,, trei linguri de ulei…. cand clocoteste apa , adaugam ceapa, rosiile, pasta de tomate, condimentele,si le lasam sa fiarba.Intre timp, facem galustele. Batem separat albusul, apoi il amestecam cu galbenusul, turnam gris si amestecam din nou usor.Le facem exact ca la supa cu galuste.
Cand s-au fiert legumele, mutam oala pe un foc mai mic, formam galbioarele, le adaugam in oala, dam focul mic, le intoarcem peste 10 minute, si gata! Tocmai am facut o supa foarte buna!:)
Nu se putea sa nu le dedic si lor un comentariu.. :))
Atat de mici, dragalase, profunde.. :) ...
Ne dau noua sansa sa ne exprimam bucuria, tristetea, mirarea, inversunarea…Comentariile noastre ar fi mult mai sarace daca nu ar fi feţişoarele astea mici si scumpe, de-aceea mi-am si pierdut vreo ora sa le aduc un mic omagiu :))).. Il merita din plin!
Am fiert orezul iar pentru culoarea galbena am pus sofran.Dupa ce am stins focul, am lasat orezul sa se raceasca…intre timp, am lucrat ochişorii, guriţele, sprancenele… Cand le-am terminat, am format mingiute de orez cu o farfurioara rotunda si adanca, le-am pus pe un platou si le-am adaugat trasaturile...:)
Ei bine, tot asa ar fi trebuit sa arate si cel facut de mine…
In schimb….tot ce-am obtinut a fost o aratare cu ochi de extraterestru , un fluturoi fad, imens, fara stralucire,cu aripi sarace in culori si modele…
Cum a inceput totul….
Dornica sa rup gura blog’sorului cu cel mai rafinat desert de pana acum, am plecat la cumparaturi cu lista facuta de acasa si cu indicatii precise pe hartie:sa nu cumva sa uit ochisorii, sa gasesc neaparat fistic, mini-bezelele sunt esentiale pentru decor…
Am strans eu aproape toate ingredientele, am stat vreo ora cu lista in mana in supermarket , du-te dupa aripi, cauta “corpul “ de kiwi, nu uita ochii de agrise, ia bezelele pentru decorat, unde gasesc frunzulite de lamaita, va rog?!?
Imi mai lipseau floricelele de ciocolata si ochisorii mici si dragalasi…..
….Ochisorii…dragii de ei…care exprima intotdeauna ceva…aici, in revista, exprimau gingasie, contopirea cu natura, ce mai, subtilitati in toata regula stranse in doua bobite portocalii de o transparenta coplesitoare..:)))
Primul compromis: “-Do’n’soara, nu am bezele mici, da’ va dau mini-pateuri daca doriti”
Unde naiba sa le pun??!? Ca e fluturas, totusi!!Am dat drumul repede la computerasul din cap si am creat imaginar insecta cu pateurile pe langa el…sau prin el..sau..ma rog...
Nu-mi dadea, dom’le, nici o imagine de fluturas!!! Oricat imi cazneam computerasul sa gaseasca una, nu putea si pace! Imi rezulta o enormitate de omida cu corp frantuzesc (deh, avea foietaje pe el..)… Am refuzat-o politicos pe vanzatoare si m-am ambitionat!
Ce mare lucru o bezea?!? Bati acolo un albus, il pui la cuptor si scoti o minunatie de prajiturica alba…….Alba ca zapada!..
Deci, prinzand curaj din nou, am continuat sa adun in carucior partile fluturelui…Le-am adunat pe toate, dar ramasese aceeasi problema-bezelele, ochisorii de agrise si antenutele din frunze de lamaita.
Iarasi ma infoi sigura pe mine si ,cu o ambitie draceasca, imi spun:Agrise nu sunt ! Ce, boabe de strugure nu sunt bune?!? BA DA!
Frunze de lamaita nu gasesc decat daca se marita vreo prietena..Hmm….exclus…nici una dintre noi nu prea avem ganduri acum….Dar, stai! Patrunjelul ce are???E bun, dom’le! O sa aleg niste frunzulite mici-mici, si gata antenele fluturasului!
Asa credeam eu, dar al doilea compromis se contura deja….
Buuun…mai era un obstacol..In reteta scria ca modelul aripilor era facut din papaya.. Ma duc la fructe, ma uit dupa papaya, ia papaya de unde nu-i! Al treilea si ultimul compromis:am luat un mango … “ce mi-e culoarea portocalie la aripi, ce mi-e galben!”: Cumparasem blatul de tort, frisca, o crema de vanilie, kiwi,mango, struguri, migdale, rodie (cica urma sa decorez tot platoul la sfarsit cu bobite rosii..ar fi fost lucrul care intregea minunatia ..HA, HA, HA, HA, HA, mor de ras ACUM, cand ma gandesc ce increzatoare eram)…
Ajung acasa, le bag pe toate in frigider, mai arunc un ochi pe revista , ma mai uit o data in frigider…nu prea-mi dadea la socoteala…
De unde scot eu toate culorile alea superbe?!? Din ce?!?
Vreo doua secunde m-a tinut indoiala ca dupa aceea, spiritul meu bataios m-a trimis la treaba .
Cu ce sa incep? Hai sa incep cu bezelele alea , mare filozofie ce sunt!
Intru pe net, bat cu gherutele in tastatura “bezele”, intru pe primul site, citesc, ma luminez si ma apuc de treaba.
Iau telul, pun un albus de ou intr-un castron mare , pun o lingurita de zahar si incep sa lovesc cu forta....In 2 minute aveam deja o cantitate mare de spuma, nici nu imi venea sa cred!
Minunat, imi zic…am inceput cu dreptul!… Iau un dispozitiv special pentru ornat prajituri cu frisca, incerc toate cele 6 modele , dar nu imi dadea nici una forma dorita.
In fine, ca sa nu ma las batuta, ma opresc la un model si incep sa fac desene prin tava…Mi-am zis ca asta oricum era tava de compromis, abia dupa aceea urma arta adevarata..:))))
Bag la cuptor si ma iau cu alte treburi…deodata, ceva ciudat ma face sa-mi ridic capul din niste hartii....Ce sa fie oare?!Aoleu, bezelele mele!!!
Se ardeau linistite in cuptor.....
Am scos urgent tava si din visul meu alb se alesese praful! Erau negre ca taciunii..Dau sa dezlipesc, macar sa gust si eu, mi se rupeau in mana..
Uitati aici frumusetile..
Imi inghit esecul si-mi spun din nou ca o sa ornez cu migdale si mai vad eu , pun fructe, ceva…
Ma apuc de asamblat tortul.Tai in doua, pun jumatate in tava speciala de tort , adaug crema, apoi frisca, mut totul pe o tava mare.Repet operatiunea cu a doua aripa, o ung cu crema,o mut si pe-asta pe tava.
Incepe marea incercare:ornarea si adaugarea trupusorului..
Tai kiwi-ul, il pun intre aripi, tai mango, il asez frumos, ajung la ochisori…
Pun boabele de strugure, caut doua fire de patrunjel mai mici, le las doar frunuzlitele din varf, le adaug la ochi.
Ma duc mai in spate, arunc o privire si…. ma ingrozesc....Se alesese praful de fluturasul meu colorat si armonios!…
Uitati-l aici
Cum naiba sa pun eu pasarea asta pe blog, ca numai fluturas gingas nu este?!?...
Si uite-asa , din compromis in compromis am ajuns la un esec total!Lectie :daca vrei sa-ti iasa un desert sofisticat, respecta reteta, nu inlocui cu orice!
P.S.Nu ma las, odata si odata il fac eu ca la carte! Numai sa-mi vina cheful, ca acum, pentru muuuulta vreme, nu mai vreau sa vad reteta asta!
UPDATE 7 noiembrie 2009
Dana si Alina, care traiesc in Italia, au facut tortuletul dupa poza de pe blogs'or si le-a iesit de minune!! Fluturasul Danei
In seara aceasta am avut girls meeting , asa e miercurea…si , in loc sa ne intalnim in oras la cafea/ceai, le-am invitat pe fete la tort de clatite si pui la cuptor.E o reteta gasita in “Secretele bucatariei” si, desi e cu pui, ii spune pompos “Coq au vin in stil provensal”.
Inutil sa va mai spun cum a iesit.... un DELICIU !.......DE-LI-CIU!!....ne-am trimis in extaz papilele cu aceste doua feluri, iar la sfarsit le-am servit pe fete cu un ceai de tei cu lamaie.Ce mai, un mini-festin :) cu ocazia...…cu nici o ocazie... :)).
Ingrediente:
-pulpe de pui
-ardei gras rosu, galben, portocaliu
-o ceapa taiata in felii mari
-masline
-o bucata de unt
-cimbru / maghiran / rozmarin / frunze de salvie
-foi de dafin
-piper
-un catel de usturoi (pe care il lasam intreg in tava)
-putina pasta de tomate
-putina boia de ardei dulce
Bagam sub pielea pulpelor cate o frunza de salvie, le frecam cu boia, adaugam totul in tava, turnam putin vin alb si bagam la cuptor la foc mediu spre mare.Dupa vreo 15 minute, cand se prajesc linistite, mai adaugam o jumatate de cana de apa, sa nu se arda(optional).
Am lasat puiul cam 50 minute.L-am mancat cu smantana si fara paine…Of , caloriile astea! :)))..…si-asa, in seara asta ne-am facut de cap cu clatitele , asa ca maine trebuie sa facem o pauza daca vrem sa ne pastram silueta.
Nici nu va imaginati cat de bun a iesit!…. iar legumele au fost impecabile….
Ceapa, atat de dulce…ardeiul, la fel…maslinele, coapte si aromate…Smantana a dat lovitura finala…a desavarsit amestecul de gusturi…Ce mai, un adevarat festin…Iar compania a fost atat de placuta….am ras, am uitat de orice, ne-am adus aminte si, sa recunoastem, am si barfit.....am disecat multe… Frumos, de altfel, ca niste fete educate ce suntem :))))…
Acum nu vreau decat sa impartasesc cu voi macar vizual ce am savurat.
Si fiindca tot am prajit la clatite pana am ametit, dupa ce am facut tortul, m-am gandit sa mai fac si clatite “rupte” si “pachetele” de clatite.
Pentru primele, facem o crema din branza de vaci, stafide, rom, zahar vanilat, galbenus de ou, coaja de lamaie si portocala, apoi umplem clatitele, le rulam si le taiem in cate 4 bucatele.
Le inghesuim intr-un vas termorezistent.Aici putem sa ne oprim si sa le servim asa la masa.
Daca mai vrem munca si un strop de aroma in plus, facem un amestec de lapte , ou si smantana, turnam peste clatitele care deja incep sa devina galagioase pentru ca nu au loc in tava, le inchidem guritele cu lapte si le bagam la cuptor.Le tinem cam 20 minute, timp in care clatitutele absorb cu nesat lichidul , se dezvolta toate esentele iar galagioasele devin astfel multumite …Le putem pudra cu zahar, daca dorim.
Cum imi mai ramasesera vreo cateva care stateau intr-un colt bosumflate ca nu mai urmau sa apara si ele pe blog’sor , mi s-a facut mila si le-am spus ca le voi face si pe ele vedete.Asa ca le-am umplut cu restul de crema de branza si stafide, le-am impachetat in patratele, le-am taiat si le-am ornat frumos, multumind astfel toata gloata de clatitute.
....Clatitele…..frumoasele si delicioasele clatite…
Sunt usor de facut, dar iau timp la prajit.
Secretele mele :)
La cca 1kg de faina pun 7,8 oua ....Da, da, ati citit bine!...asta le face sa fie aspectuoase, gustoase si sa nu se lipeasca de tigaie.
Ingrediente :
-faina aprox .1 kg
-lapte
-7,8 oua
-zahar vanilat
-rom
-coaja rasa de lamaie si portocala
Se amesteca bine toate ingredientele apoi se prajesc pe rand clatitele.Pentru un tort frumusel foc, ne trebuie o tigaie speciala, cu diametrul mare.La mine, aproape intotdeauna prima clatita e una de compromis....pana se incalzeste tigaia, pana imi intru si eu in forma.. :)
Eu am pus la tort vreo 15 , 16 clatite.Se pun intr-o forma de tort si se ung cu crema de vanilie/ dulceata/gem/budinca , etc.Eu am pus putina crema de vanilie,nu multa, ca sa ramana feliile compacte si apropiate unele de celelalte.
Oricum, daca faceti aluatul asa cum v-am spus, vor iesi foarte, foarte aromate!
In timp ce se prajesc, decorati o portocala si o lamaie cu cuisoare.Strapungeti coaja cu cutitul, apoi bagati usor cate un cuisor desenand anumite forme pe fruct.
Un blog pentru orice suflet...orice inima sensibila e binevenita in casuta mea...si orice roman care traieste in strainatate...
Dorul de tara, de familie si de prieteni e greu de suportat...de-aceea, lor, romanilor din strainatate, le urez bun venit aici si le promit ca voi incerca , in timp, sa prepar retete traditionale romanesti gandindu-ma in special la ei...sa-i fac sa se simta putin ca acasa, in Romania noastra...Un blog pentru toti, pentru Kati, Cipriana, Ana, Eli, etc...
